Sunt din nou la inceput de drum ... sau poate la sfarsit. Ma simt confuza, depinde din ce punct de vedere privesti. De obicei cand am astfel de intrebari ma gandesc la tine.
Cum se face ca am atat de multe sa iti spun si cand te vad raman fara cuvinte. Ce vrei de la mine? Mi-ai adus o furtuna de neliniste in suflet si ma macina fiecare moment in care nu sunt langa tine. Am impresia ca tu ma cunosti atat de bine si totusi, cand ma intrebi daca te mai iubesc imi dau seama cat de putine stii cu adevarat.
De ce sunt femeile asa? Nu vreau sa ma indragostesc, vreau sa ma bucur de timpul petrecut cu tine fara sa sufar cand vor fi dispute si contraziceri. Vreau sa fiu obiectiva cand aud ceva legat de tine. Vreau sa nu ma atac cand vad ca vorbesti cu o fata la telefon. Vreau sa stiu ce vrei tu de la noi doi. Probabil ca tu poti fi obiectiv cand vine vorba de noi...Ma atrage maturitatea ta insa in momentele astea mi-as dori sa fii la fel de aiurit ca mine. Offf... De ce eu de cate ori te vad incep sa ma alint ca un copil mic ce asteapta afectiune.
Vreau sa am siguranta ca nu se va repeta istoria, ca tu vei fi acolo cand va fi nevoie, si ma voi putea baza pe tine cand am sa simt ca totul se prabuseste...si totusi...daca tu vei fi cel ce va darama ceea ce noi cladim acum in cine voi mai gasi puterea sa ma ridic de sub ruine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu